Care este transformarea de transformare

Procesul de nominalizatcii noi vorbim în cazul în care rezultatul transformărilor lingvistice care reprezentarea în structura de profunzime a reprezentat cuvânt pentru procesul - sau verbul predicat - devine un cuvânt care indică un eveniment în structura de suprafață - un nume sau un argument. Comparați, de exemplu, opțiuni (a) și (b) următoarele perechi de propoziții:






a. Susan știe că ea este frică de părinți.
b. Susan știe despre frica de părinți.
a. Jeffrey admite el însuși că nu a Navid munca lor.
b. Jeffrey însuși a recunoscut în ura sa față de activitatea sa.
a. Debbie înțelege ce ea decide cu privire la propria sa viață.
b. Debbie înțelege decizia sa cu privire la propria sa viață.
Toate cele trei perechi de propoziții ceea ce a fost un verb sau un cuvânt în prima frază se referă la procesul, a doua teză devine numele sau cuvântul pentru eveniment.
în mod specific:
frica - frica
Nu-mi place - urăsc,
decide - decizia.
Acest proces complex de transformare poate avea loc ca omisiuni de transformare și transformarea permutare. Dacă, de exemplu, produce o transformare permutare, obținem în normativitatea de mai sus:
în. Susan știe despre frica de părinți.
în. Jeffrey se recunoscut în ura lor de muncă.
în. Debbie înțelege decizia sa cu privire la propria sa viață.
Cu toate acestea, în cazul în care în legătură cu cele de mai sus se aplică transformarea nominalization de omisiune, obținem următoarea reprezentare a structurilor de top-nostnyh:
Susan a fost conștient de frică.
Dl Jeffrey a recunoscut ura lui.
Dl Debbie decide. Indiferent dacă TION nominaliza- cu sau fără transformări omisiune sau rearanjamente sunt puse în aplicare, rezultatul este după cum urmează: faptul că structura de profunzime este reprezentat ca un pro-proces de, în structura de suprafață este reprezentat ca un eveniment. În prezentarea noastră a fundamentelor gramaticii transformationale sunt importante, nu detaliile tehnice, nu terminologia dezvoltată de lingviști, și faptul că aceasta oferă o oportunitate de a prezenta intuiția că are toată lumea vorbește în limba lor maternă. Astfel, prezentare sau reprezentare, sunt ele însele reprezintă. De exemplu, ceea ce noi considerăm oferta potrivită poate diferi de reprezentarea sa originală completă, reprezentarea semantică prin intermediul a două procese principale: o distorsiune (transformare sau nominalization permutare) sau îndepărtarea materialului (transformare de omisiune). De exemplu, cineva pentru care limba engleză este nativ, este în măsură să determine cu exactitate ce grupuri de cuvinte în limba engleză sunt propunerile corecte, și ceea ce - nr. Fiecare dintre noi are această informație.






Modelul transformațională reprezintă, sau este această informație. Conform acestui model, un grup de cuvinte este considerat valabil în cazul în care există o serie de transformări care convertesc reprezentarea deplină a structurii profunde într-o anumită structură de suprafață. Modelul esențial transformational pentru scopurile noastre legate de indicele referențial. Transformare, de exemplu, omisiunea este foarte semnificativă în raport cu indicele de referință. După cum sa spus, componente cuvânt sau nume nu poate fi omis în mod legal, ca urmare a transformării omiterii libere, în cazul în care aceste cuvinte sau nume conținute componente referentny- doilea indice se referă la orice persoană sau lucru. În cazul în care, în aceste condiții, are loc transformarea, aceasta oferă schimbări de valoare. Observați diferența dintre:
a. Kathleen peste cineva rad b. Kathleen râs.
a. Kathleen râs de sora ei, b. Kathleen râs.
În teză (33) varianta (b) are aproximativ aceeași valoare ca și forma de realizare (a); în propoziția (34) varianta (b) transmite mai puține informații, și, prin urmare, are o valoare diferită. În acest exemplu, este ușor pentru a vedea starea generală care trebuie să fie îndeplinite prin transformarea omiterii libere, dacă vrem să-l folosească în mod legal: elementul coborâte nu trebuie să conțină indicele de referință, care stabilește conexiunea la o anumită parte a modelului de experiență, deținută de către vorbitor.
De fapt, aceasta înseamnă că ori de câte ori transformarea aplicată omiterii libere, este necesar să se fi redus elementul nu a fost indicele de referință în reprezentarea structurii profunde, adică trebuie să fie un element care nu este asociat cu nimic, astfel încât este dat în experiență du-te-Vorya.
Ca ființe umane, pentru care engleza este limba lor maternă, avem intuitiile, nu numai cu privire la modul de a interacționa cu indicii de referință omiterea transformărilor complexe, dar, de asemenea, în general, despre particularitățile de utilizare a acestora. Mai precis, fiecare dintre noi este capabil să distingă cu precizie între astfel de cuvinte și expresii cum ar fi „această pagină“, „Turnul Eiffel“, „Războiul din Vietnam“, „Brooklyn Bridge.“ având un indice al referențial, și astfel de cuvinte și combinații, ca „cineva“, „Ceva“, „ori de câte ori se întâmplă ceva“ ( „unde altundeva“), „toți oamenii pe care îi cunosc“ în care nici un indice de referință. În primul set de cuvinte și fraze sunt identificate anumite părți ale experienței modelului, deținut de vorbitor, iar acest DIT proiskho- nu în al doilea set. Prin intermediul acestui al doilea grup de cuvinte și fraze fără indici de referință în sistemele lingvistice naturale, și se desfășoară în principal proces-mo Delir - Generalizarea.
Lucrările recente privind gramatica transformațional studiază problema modului de a lucra în presupozițiile limbaj natural. Unele oferă un limbaj natural, astfel încât este necesar ca alte propuneri au fost adevărat pentru meaningfulness lor. Dacă, de exemplu, am auzit spunând:
Pe masă se află o pisică
Sunt alegerea dumneavoastră, puteți crede că masa este într-adevăr o pisica, sau nu cred, dar, în orice caz, am înțeles ce ai spus. Cu toate acestea, dacă am auzit de la tine:
Sam a dat seama că pisica este pe masa,
Trebuie să recunosc că este într-adevăr pe masă se află o pisică, pentru că altfel ceea ce spui nu este clar. Această diferență apare cel mai clar, dacă am intra în particula propunere „nu“.
Sam nu își dă seama că pisica este pe masă.
Aici este evident că pronunțarea propunerilor care au un sens complet opus, adică, propuneri pentru a nega faptul că, în prima teză este afirmată ca fiind adevărat la această a doua propunere a fost înțeles, trebuie să se presupună că pisica este pe masă. Propunerea, care trebuie să fie valabil și pentru orice altă sugestie a fost sensibil, numit presupoziția acestei propuneri-zheniya.