Etica este ceea ce este definiția de etică
Gr. ethika, de la ethikos - în ceea ce privește moralitatea, care exprimă convingerile morale, ethos - obiceiuri, obicei, caracter), o știință filosofică, obiectul de studiu, care este moralitatea, moralitatea ca o formă a conștiinței sociale, ca fiind una dintre cele mai importante aspecte ale vieții umane, un fenomen specific al vieții sociale și istorice . E. moralitatea găsește un loc în sistemul de alte relații publice, analizează natura și structura sa internă, studiază originea și dezvoltarea istorică a moralității, teoretic justifică unul sau altul al sistemului său. Clasificarea valorilor etice valorilor fundamentale ale omului, care sunt într-o măsură mai mare sau mai mică, sunt incluse în toate celelalte. Valorile etice (valoarea vieții, conștiință, activitate, durere, puterea, libertatea de voință, previziune, determinare). Virtuțile (justiție, înțelepciune, curaj, auto-control, iubirea față de aproapele, veridicitate și sinceritate, loialitate și devotament, bunătate și compasiune, încredere și credință, modestie și umilință, tratamentul cu altă valoare). valorile etice mai specifice (place la cel mai îndepărtat, capacitatea de a da altora moștenirea lor spirituală, valoarea personalității, dragoste, cu scopul de o valoare ideală a unei persoane străine).
↑ definiție excelentă
↓ definiție incompletă
Gr. ethika ethosului - personalizate; natura, caracterul) - 1) doctrina moralei, eticii, normele și rolul său în societate ca o disciplină filosofică și o formă de ideologie (termenul Aristotel). Etica ne învață să evalueze orice situație, în scopul de a face posibilă etice (drept moral) acțiuni; explorează faptul că, în viață și în lume are valoare, deoarece comportamentul etic este punerea în aplicare a valorilor credințe și comportamente etice să respecte cerințele din valoarea, și a subordona cerințele vieții de zi cu zi, de exemplu. Cinstea nu este numai recunoscut ca o virtute, ci acționează în mod constant, în conformitate cu această valoare morală. În domeniul diferitelor valori etice importante: valori umane de bază (valoarea vieții, conștiință, activitate, putere, libertate, credință, dăruire, suferință, previziune); virtuți (justiție, responsabilitate, înțelepciune, curaj, auto-control, iubirea față de aproapele, veridicitate și sinceritate, loialitate și devotament, încredere și credință, modestie și umilință); valorile etice private (valoarea de personalitate, dragoste la cel mai îndepărtat, și altele.); 2) sistemul agregat de reguli și norme de comportament, moralei, orice grupuri sociale sau profesionale (etica medicală, etică educaționale) morale.
↑ definiție excelentă
↓ definiție incompletă
↑ definiție excelentă
↓ definiție incompletă
Ethica latină, din greacă etmke Tech-NE - știința și pretenția de moralitate), doctrina moralității, termenul moralitate „E“ a fost introdus de Aristotel, la ING a plasat E între doctrina sufletului (psihologie) și doctrina statului-ve (politica ) Centrul partea E, el a crezut doctrina virtuții morale. calitățile individului, în sistemul său deja prezent la plural „întrebările eterne“ E cu privire la natura și sursa de moralitate, voință liberă și fundamentele morale. acțiuni, cea mai bună, justiție, etc.
Ființă Filosofie. disciplina, E. de reglementare nu este direct implicată în dovada hotărârilor specifice, private morale și ordine. Dezvoltarea și susținerea morală. imperative cu privire la un singur sau tipic situații, cu to-rymi oamenii se confruntă în personal și societățile lor. viață - un domeniu de activitate predicatorilor, moraliști, scriitori, educatori, creatori de prof. etică. Codurile ( "medicale E.", "E. Business" și așa mai departe. P.), De exemplu, toți educatorii în sensul cel mai larg. Toate această activitate reprezintă concretizarea și practic. utilizarea anumitor etice comune. principii; adică. despre. educator se bazează, în cele din urmă, pe cutare sau cutare juridică filozofică și etică. poziție.
E. conceptul de principii morale heteronomice puse în dependență de alte mai multe fundații, profunde și solide care dau acestor principii conțin certitudine și angajament. Ca astfel de baze ies în dec. Filosofie. poziție într-un ryh fix cele sau alte caracteristici ale lumii, societatea, omul. Astfel, ideea unei nevoi globale, predeterminarea obiectivă a tuturor evenimentelor, ele sunt dincolo de un om a servit drept bază pentru predarea vieții, propovăduiește umilința, stăpânirea de sine, înțelepciune și detașare t. N. [Direcții în limba chineză (taoism) și greaca veche. (Stoice) filozofie]. Din reprezentările obiective „legi“ ale naturii formate imperative, cum ar fi „să trăiască în armonie cu natura“, „toate naturale este bun“, etc (vechi filozofii greci de predare -. Cinici, sofiști și altele.) .. În cazul în care acest lucru nu înseamnă natura externă și umană, atunci aceste imperative transformate în apeluri: „asculta vocea propriei sale naturi“, „urmeze tendința lor naturală“, etc., care au format baza legală și etică ... Naturalism, reprezentată de învățăturile hedonism, eudemonism, teoria egoismului.